Ce este reglarea sistemului nervos și de ce contează atât de mult pentru sănătatea emoțională

Ce este reglarea sistemului nervos și de ce contează atât de mult?

Mult timp am crezut că sunt doar obosită. Că am nevoie de mai multă disciplină. De o vacanță. De somn. De o rutină mai bună. De încă puțin control asupra vieții mele.

Dar adevărul era că organismul meu nu mai știa cum să se oprească.

Trăiam într-o stare continuă de tensiune pe care ajunsesem să o confund cu normalul. Corpul meu era permanent pregătit pentru ceva. Mintea nu se oprea niciodată complet. Chiar și în liniște exista o formă de alertă în fundal. Și cred că foarte mulți oameni trăiesc așa fără să își dea seama.

Pentru că atunci când starea de supraviețuire devine familiară, nu o mai percepi ca pe o problemă. O percepi ca pe personalitatea ta. Spui că ești „o persoană anxioasă”, „o persoană care overthink-uiește”, „o persoană care nu poate sta locului”. Dar de multe ori nu este despre cine ești. Este despre starea în care sistemul tău nervos a învățat să funcționeze.

În ultimii ani, tot mai multe cercetări din neuroștiință și psihologie au început să vorbească despre reglarea sistemului nervos și despre rolul ei în sănătatea emoțională, relații, stres cronic și traumă. Pentru că multe dintre stările pe care le trăim zilnic nu sunt doar „în capul nostru”. Sunt experiențe fiziologice reale.

Ce este sistemul nervos și ce rol are?

Sistemul nervos este rețeaua prin care corpul percepe, interpretează și răspunde la lume. El reglează respirația, ritmul cardiac, digestia, somnul, răspunsul la stres și modul în care reacționăm emoțional la experiențele din jurul nostru. O parte esențială a acestui sistem este sistemul nervos autonom, responsabil pentru reacțiile automate de supraviețuire. Acesta funcționează constant, chiar și atunci când nu suntem conștienți de el.

Atunci când corpul percepe siguranță, sistemul nervos poate intra într-o stare de reglare și conectare. Respirația devine mai profundă. Corpul se relaxează. Digestia funcționează mai bine. Emoțiile pot fi procesate fără să devină copleșitoare.

Dar atunci când sistemul nervos percepe pericol, chiar și subtil, corpul începe să se pregătească pentru supraviețuire.

Și uneori face asta atât de des încât uităm complet cum se simte siguranța.

Ce înseamnă dereglararea sistemului nervos?

Un sistem nervos deregulat este un sistem care rămâne blocat prea mult timp în stări de supraviețuire. Asta poate însemna hiperactivare: anxietate, tensiune, agitație, hipervigilență, sau hipoactivare, adică lipsă de energie, amorțeală emoțională, deconectare și senzația că nu mai poți reacționa la nimic.

Mulți oameni oscilează între aceste două extreme fără să înțeleagă ce se întâmplă cu ei.

În unele zile corpul pare că nu se poate opri. În altele, pare că nu mai poate porni.

Și una dintre cele mai dificile părți este că, în timp, corpul începe să creadă că această stare este normală.

Așa ajungi să nu mai observi:

• că îți ții respirația aproape constant

• că maxilarul este încordat

• că umerii sunt ridicați

• că sistemul tău nervos nu se relaxează niciodată complet

• că oboseala pe care o simți nu este doar fizică, ci neurologică și emoțională

  
  

Corpul continuă să funcționeze, dar consumă enorm de multă energie pentru a rămâne în alertă.

Ce spune știința despre reglarea sistemului nervos?

Teoria polivagală dezvoltată de Stephen Porges a schimbat foarte mult felul în care înțelegem stresul și siguranța. Potrivit acestei teorii, sistemul nervos scanează constant mediul pentru a detecta dacă suntem în siguranță sau în pericol. Acest proces este automat și se numește neurocepție.

Problema este că pentru un sistem nervos suprasolicitat, pericolul poate începe să existe peste tot:în tonul unei voci, într-un conflict, într-un mesaj fără răspuns, într-o critică, într-o apropiere emoțională sau chiar în momente de liniște.

De aceea, reglarea sistemului nervos nu înseamnă doar „să te calmezi”. Înseamnă să creezi condițiile în care corpul începe să simtă că nu mai trebuie să supraviețuiască permanent.

Iar asta schimbă foarte mult felul în care privim sănătatea emoțională.

Pentru că uneori anxietatea nu este lipsă de control. Este un sistem nervos care nu mai știe cum să iasă din alertă.

Cum arată un sistem nervos suprasolicitat în viața reală?

Uneori foarte evident. Alteori aproape invizibil. Poate arăta ca o persoană care nu se poate relaxa niciodată complet. Care simte că trebuie să fie mereu productivă. Care se simte vinovată când se odihnește. Care overthink-uiește fiecare conversație. Care simte permanent presiune internă chiar și atunci când „totul este bine”.

Alteori poate arăta ca oboseală profundă. Lipsă de motivație. Amorțeală emoțională. Dificultatea de a simți bucurie sau conectare. Mulți oameni nu realizează că sistemul lor nervos este epuizat pentru că au învățat să funcționeze în ciuda acestei stări.

Dar corpul vorbește constant. Prin insomnie. Prin tensiune. Prin dificultatea de a respira profund. Prin incapacitatea de a fi prezent. Prin senzația că nu te poți opri niciodată cu adevărat.

De ce nu putem rezolva totul doar mental?

Pentru că reglarea nu este doar un proces cognitiv. Poți să înțelegi logic că ești în siguranță și totuși corpul tău să continue să reacționeze ca și cum există pericol. Poți să îți repeți afirmații pozitive și totuși să simți tensiune, panică sau hiper-vigilență. Corpul nu răspunde doar la gânduri. Răspunde la experiențe fiziologice.

Din acest motiv, practicile somatice și abordările orientate către sistemul nervos devin din ce în ce mai importante în sănătatea emoțională. Respirația conștientă, orientarea în spațiu, mișcarea lentă, contactul cu corpul și dezvoltarea interocepției nu sunt doar tehnici de relaxare. Ele sunt moduri prin care sistemul nervos învață treptat că poate exista și altă stare decât supraviețuirea.

Reglarea sistemului nervos nu înseamnă să fii calm tot timpul

Cred că este important să spunem și asta. Un sistem nervos reglat nu este un sistem care nu mai simte stres, frică sau emoții intense. Nu înseamnă să fii permanent zen și liniștit. Înseamnă să ai flexibilitate. Să poți trece prin stres fără să rămâi blocat în el.Să poți simți emoții fără să fii copleșit complet.Să poți reveni la siguranță după activare.Să poți rămâne conectat cu tine chiar și în momente dificile. Reglarea înseamnă capacitatea corpului de a reveni, nu absența completă a disconfortului.

Cum începe reglarea?

De multe ori mai simplu decât credem.

Nu începe prin „a te repara”. Începe prin a observa. Să observi cum respiri. Să observi câtă tensiune există în corp. Să observi cât de rar te simți cu adevărat în siguranță. Să observi că poate corpul tău este obosit de foarte mult timp. Și poate pentru prima dată să nu mai încerci să te forțezi să funcționezi mai bine, ci să începi să construiești o relație diferită cu propriul sistem nervos. Una bazată nu pe performanță și control, ci pe siguranță.

Concluzie

Poate că multe dintre lucrurile pe care le numim „cine sunt eu” sunt, de fapt, adaptări ale unui sistem nervos care a învățat să supraviețuiască. Poate că nu ești „prea sensibil”. Poate că nu ești „prea mult”. Poate că organismul tău a fost doar prea mult timp în alertă.

Iar corpul tău nu are nevoie să fie controlat mai bine. Poate are nevoie, pentru prima dată după foarte mult timp, să simtă că este în siguranță.